Un ocean de voioşie, încredere în forţele proprii şi optimism, la lansările de candidaţi ale partidelor. Păcat că nu sparge digurile de beton, inundând şi restul ţării! De departe, cea mai veselă şi triumfală a fost adunarea pedelistă, care a semănat cu o nuntă coşbuciană. „Oda bucuriei” s-a cântat la taragot, mirii, socrii şi naşii au primit dedicaţii muzicale de suflet de la rapsozi în vogă, preoteasa s-a îmbrăcat în argintiu, mai marii au cântat şi dănţuit, toasturile de viaţă lungă, belşug şi casă de piatră cu „PD-L la bine şi la greu” au curs în şuvoaie, îmbătând poporul portocaliu, strâns la Bucureşti. În vremea asta, Crinul liberal, însufleţit de cântecul electoral al lui Obama, întorcea spatele „Traianozaurului rex” şi defila prin Braşov cu suita, împărţind, galant, doamnelor, „flori de la o floare” şi fluturând zâmbete înspre balcoane.