"Funcţia de vicepreşedinte al Senatului era o funcţie oarecare, care mi se părea că mi se cuvine, dar nu era o funcţie de o importanţă majoră", zice Miron Mitrea, în interviul publicat, ieri, în ziarul Gândul. Dintre toate lucrurile spuse acolo - interesante, de altfel - această frază mi s-a întipărit în minte, mai puternic decât plastica sintagmă, referitoare la "măgarul" de Hrebenciuc. Aşa că m-am întrebat ce merite a avut Miron Mitrea, ca să manifeste drepturi de posesiune asupra funcţiei de vicepreşedinte al Senatului, demnitate pe care, după ce a pierdut-o, o degradează la rangul de "oarecare", lăsând impresia că i s-ar fi cuvenit dregătorii mult mai înalte. Nu ştiu să se fi dedicat unei idei, precum Constantin Ticu Dumitrescu, care n-a pretins, niciodată, nimic, pentru sine, deconspirării informatorilor fostei Securităţi. Nu-mi amintesc să se fi luptat pentru vreo lege, precum Vasile Lupu pentru retrocedările funciare.
