Teama era generală. Gândeai ceva dar spuneai cu totul şi cu totul altceva. Pentru că orice om din jurul tău putea să anunţe securitatea că eşti împotriva sistemului.
\"Am trăit într-un timp în care îţi era frică de prietenul tău, de colegul tău de serviciu, poate chiar de fratele, de soţia ta, sau tatăl tău, sau una din rudele tale\" spune revoluționarul Mihai Babiţchi
Repercursiunile erau severe. Cei care se plasau împotriva Partidului sau a conducătorului intrau definitiv in atenția securității. Erau persecutați până la moarte.
Gabriel Suciu, revoluţionar și el, spune că:
\"Îţi era frică în oraş sau cu colegii sau cu prietenii. Nu nici nu se punea problema să discuţi aşa ceva pentru că a doua zi dădeai extemporale luai în talpă, luai bătută, stăteai pe acolo zile întregi\".
Dorința de a spune ce vrei a fost poate mai puternică decât foamea.
Gândul la libertate i-a scos pe români în stradă în decembrie 89 si au luptat pană la moarte ca să o capete.