Apariţiile sale editoriale, 14 la număr, începând de la vârsta de 17 ani, au avut un imens succes, primul său roman, “Triple Gate”, fiind vândut în peste 20 de milioane de exemplare. Han Han a fost considerat un scriitor uşor, cu tehnici facile, însă succesul său nu a scăzut, cu atât mai mult cu cât el se opune valorilor uniunilor de scriitori care îl încadrează ca exponent al generaţiei post-optzeciste, aliterară, apolitică, fără valori, obsedată de bani şi status. „Nu contează cât de neciopliţi şi imaturi sunt, cât de neîndemânatic scriu, viitorul lumii literare aparţine celor din generaţia post-optzecistă”, spune, însă, Han Han.
Această atitudine impertinentă faţă de scriitorii consacraţi şi critica literară face parte dintr-un comportament rebel pe care Han Han îl afişează pe blogul personal şi faţă de birocraţie, probleme locale ale Shanghaiului şi, în general, subiect de interes social şi cultural. În ciuda popularităţii remarcabile ale blogului, proiectele lui Han Han nu atrag decât rareori intervenţia cenzurii chineze, altfel, extrem de agilă.
Critica literară, nu în unanimitate, Han Han având fani şi printre scriitori remarcaţi, explică omisiunime făcute de cenzura chineză prin lipsa de seriozitate a acestui aşa-zis lider de opinie, care ar fi, de fapt, doar un metrosexual pus pe distracţie. „În ciuda bravadei sale tinereşti, Han Han se ţine departe de subiecte sensibile, cum ar fi democraţia sau drepturile omului. Rebeliunea sa calculată ne arată dedesubturile unui contract tacit între generaţia sa şi Partidul Comunist:
Pe de altă parte, Han Han însuşi şi fanii lui din blogosferă consideră conceptele
Tinerii implicaţi în blogosfera chineză spun şi că puterea de influenţă pe care Han Han o are este subestimată. “Studenţii Chinei moderne sunt sufocaţi de sistemul extrem de competitiv, nu mai au timp de cuvinte mari, democraţie, de pildă. […] Han Han ştie exact cum să li se adreseze, chiar dacă nu se încadrează în standardele unui intelectual. El nici nu a vrut vreodată să fie intelectual. Este un om de acţiune, a renunţat la liceu ca să se întreacă în cursele de maşini. El este, mai degrabă, cel care schimbă lucrurile, decât cel care le teoretizează. Vesticii şi oficialii chinezi îi subestimează puterea de influenţă, dar mulţi dintre fanii lui sunt dintre cei care dovedesc un potenţial conflictual crescut în perioade de criză, adică absolvenţii de universitate care nu şi-au găsit de lucru. Mai ales că generaţia post-optzecistă intră pe 30 de ani la anul şi îşi va cere drepturile la conducerea ţării. Han Han este într-o poziţie strategică”, se arată într-o postare pe chinayouren.com, un blog despre “China în schimbare”.
Între timp, Han lucrează la un proiect publicistic, o revistă şi o editură online. Luna aceasta ar trebui să apară online o publicaţie de ştiri, pentru care Han Han a anunţat că face angajări. “Vom publica şi remunera corespunzător şi două sau trei producţii primite, cele mai proaste dintre ele, care nu ne caracterizează, idioate, împotriva umanităţii, bunului simţ şi libertăţii”, sună manifestul său publicistic, care a primit peste 10.000 de răspunsuri în articole şi CV-uri.