Dacă vastul arhipelag nipon, cu mii şi mii de insuliţe şi cele patru mari insule, ar fi un trup omenesc, capitala Japoniei, Tokyo, ar fi capul, cu oamenii săi echilibraţi, sobri şi disciplinaţi, iar inima, fără îndoială, ar fi regiunea Kansai, care cuprinde oraşele Kyoto, Kobe şi Osaka, printre altele. Spun că asta ar fi inima Japoniei pentru că, latină fiind, ca româncă, am simţit că oamenii acestei regiuni sunt la fel de calzi şi primitori, iubind viaţa şi gândind cu inima, în primul rând, la fel ca noi.
În timpul şederii mele de câteva luni, am cutreierat Japonia şi am avut ocazia să văd locuri absolut spectaculoase, cu peisaje de revistă. Am fost fascinată de armonia în care japonezii reuşesc să îmbine tradiţionalul cu ultra-modernul, capacitatea lor de a-şi păstra şi preţui valorile şi tradiţiile străvechi şi monumentele istorice, lăsând totodată loc modernităţii. În Japonia, nu e nimic mai normal decât să găseşti, în mijlocul unei păduri de zgârie-nori şi aer irespirabil, o mică oază de linişte, un templu cu grădini şi iazuri. Oraşele-metropolă, adevarate furnicare omeneşti, sunt animate de milioanele de oameni, de dimineaţă până seara tarziu.
E o adevarată bucurie pentru ochii unui european să umble, fără ţintă, prin marile oraşe ale Japoniei. Te impresionează simplitatea şi armonia clădirilor, îmbrăcămintea extravagantă, colorată şi stilul original al tinerilor, sau bonomia din privirile bătrâneilor care te invită să le calci pragul micuţului lor restaurant. Oraşele nipone sunt o explozie de lumini şi culori, de la reclamele de pe clădiri ori imbrăcămintea oamenilor, la mâncarea de pe mesele restaurantelor ce se găsesc la tot pasul.
Ritmul de viaţa alert se domoleşte odată ce intri pe poarta numeroaselor temple şi altare. Nu trebuie să fii buddhist pentru a fi mişcat de atmosfera plină de spiritualitate şi de a te simţi mai aproape de tine însuţi, odată ce păşeşti desculţ pe podeaua de lemn, înnegrită de vreme, a templelor. Fără îndoială, pentru o experienţă a culturii nipone şi a religiei buddhiste ori shinto, Kyoto, vechea capitală a Japoniei, e locul potrivit. Kyoto este oraşul unde toate locurile pe care mi le-am imaginat citind Shogun-ul sau Memoriile unei geishe, au luat forma reală.
Străzi înguste, pietruite, mărginite de case din lemn şi piatră, cu mici fântâni în curţi, menite să aducă bunăstare locatarilor, precum şi frumoasele şi misterioasele gheişe sau maiko (ucenice ale gheişelor) fac parte din peisajul local şi sunt dovada vie a iubirii japonezilor pentru cultură şi obiceiurile străvechi.
Kyoto abundă în monumente de Patrimoniu Mondial, precum Pavilionul de Aur, unul dintre templele de care am fost cel mai mult impresionată, pereţii exteriori ai acestuia fiind înveliţi cu foiţe de aur masiv, contrastând puternic cu verdele şi roşcatul arborilor ce-l înconjoară, parcă protejând o comoară nepreţuită. Japonia e un tărâm al constrastelor, fascinant şi misterios, ce merită văzut o dată în viaţă. O experienţă culturală şi personală de neuitat.
