Sărim în barcă imediat ce răsare soarele. Vrem să mergem la Sulina, dar până acolo avem cale lungă şi frumoasă pe canalele Dunării. Ne facem şi traseul. Vom trece pe lângă Lacurile Nebunu, Furtuna şi Bogdaproste, apoi din satul Crişan, pe braţul Sulina până la gura de vărsare în mare.
Nici nu ne îndepărtăm bine de Tulcea şi Delta ni se dezvăluie. Cu stufăriş şi sălcii verzi şi mai ales cu păsările ei superbe. Când din dreapta, când din stânga răsar lebede nobile, egrete singuratice sau cormorani şi pescăruşi gălăgioşi. Ne întâlnim cu oamenii Deltei. Pescarii. Harnici, au plecat la prins peşte cu noaptea-n cap.
La un moment dat, între atâta întindere de apă dăm şi de case ale localnicilor sau pensiuni aşezate pe dreapta şi stânga canalului. Apoi iar sălbăticie.
În depărtare, un far ne dă de veste că am ajuns în Sulina. Este farul vechi, unul din simbolurile oraşului. Farul a fost construit de turci, pe la 1802. Pentru rezistenţă, baza este construită din piatră de Malta, praful de piatră şi de var cu care este învelit farul au fost aduse din Grecia, iar axul de bronz care susţine turnul a fost comandat tocmai în Anglia. Când a fost construit farul, marea era foarte aproape de acest loc. În ultimii 140 de ani, Dunărea şi marea au depus sedimente, iar ţărmul se află acum la 2,5 km distanţă. Acest far a funcţionat până în 1984, când s-a dat în folosinţă noul far, iar acum este muzeu.
Nu aceeaşi soartă a avut-o Farul Observator, pe malul stâng al Dunării. Construit în 1902, nici acesta nu mai funcţionează de zeci şi zeci de ani. Şi pentru că accesul este foarte dificil, turiştii se mulţumesc doar să îl admire de la distanţă.
Şi ce e mai frumos aici decât să vezi locul în care Dunărea se sărută cu marea... Admirăm întinsul nesfârşit de apă, apoi dăm o fugă pe plaja de la Sulina.
