Progresele României - cum ar fi adoptarea Codului Penal şi a Codului Civil - sunt prea mici pentru ca executivul european să ia în considerare scoaterea Bucureştiului de sub aşa-numitul mecanism de cooperare şi verificare (MCV), înfiinţat în 2007 pentru a garanta implementarea reformelor în justiţie şi rezultate în lupta anticorupţie.
Tentativele diplomaţiei române de a obţine o strategie pentru ieşirea de sub mecanismul de cooperare şi verificare (MCV) anul viitor are toate şansele să fie respinsă de către statele membre. Ţările care contribuie net la bugetul UE, cum ar fi Germania, Marea Britanie, Olanda, Suedia, Danemarca şi Austria nu sunt deloc convinse că odată ieşită de sub monitorizare, România va gestiona corect fondurile europene.
Chiar dacă oficialii europeni recunosc că mijloacele de presiune pentru două state membre sunt mult mai reduse decât pentru ţări candidate, mecanismul este apreciat pentru că cel puţin a reuşit să împiedice agravarea situaţiei în Bulgaria şi România. De exemplu, tentativele de anul trecut ale clasei politice de a modifica structura şi leadershipul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) ar fi avut succes, dacă nu exista mecanismul.
Parlamentul de la Bucureşti va fi din nou criticat pentru blocarea anchetelor penale, iar judecătorii pentru că tergiversează cazurile de corupţie sau aplică sentinţe prea blânde.
Sofia va avea partea ei de critici pentru lipsa condamnărilor în ceea ce priveşte capii crimei organizate, în special cu legături politice şi acces la fonduri europene.
Dar Comisia nu va recomanda sancţiuni financiare, aşa cum a făcut anul trecut în cazul Bulgariei, când a decis îngheţarea a circa 500 milioane de euro din fondurile de preaderare. României i-au fost de asemenea îngheţate 190 milioane din fondurile agricole SAPARD, dar între timp au fost deblocate.
Nici clauza de salvgardare nu pare o opţiune serioasă pentru Comisia Europeană, deoarece nerecunoaşterea verdictelor româneşti şi bulgare în spaţiul european ar afecta mai mult firmele europene decât clasa politică din cele două ţări. Clauza de salvgardare poate fi aplicată doar până la trei ani după aderare, dar mecanismul de cooperare şi verificare poate fi menţinut până când ţările îndeplinesc toate criteriile (benchmarks).
Procesul ar putea dura încă mulţi ani, oficialii europeni realizând că ce nu s-a putut face în zece ani înainte de aderare este puţin probabil să se realizeze în trei ani după ce ţara devine membră UE.
