Salvaţi Copiii România a prezentat Comitetului Naţiunilor Unite situaţia
respectării drepturilor copilului în ţara noastră, aşa cum a fost ea
evidenţiată de peste 40 de organizaţii neguvernamentale partenere,
50.000 de copii şi peste 220 de profesionişti din domeniu.
În ciuda tuturor progreselor înregistrate în domeniul legislativ şi al
înfiinţării de instituţii şi agenţii guvernamentale specializate, cu
atribuţii în domeniu, din punctul de vedere al organizaţiei Salvaţi
Copiii, există o serie de subiecte de îngrijorare. Printre cele mai
importante probleme semnalate în raport se numără lipsa instituţiilor
de monitorizare independente la nivel local şi central, lipsa unui
sistem eficient şi coerent de colectare a datelor, la nivel naţional şi
existenţa unui monopol al statului asupra serviciilor sociale.
Potrivit raportului, în ţara noastră nu există un sistem de pregătire
permanentă a cadrelor didactice, a asistenţilor sociali, juriştilor,
poliţiştilor şi medicilor în domeniul drepturilor copilului. De
asemenea, o altă problemă este lipsa posibilităţii reale a copiilor de
a participa la deciziile luate în privinţa lor, consiliile copiilor
trebuind să joace rolul unui for de reprezentare a tuturor elevilor
dintr-o şcoală.
Raportul mai semnalează că în România există în continuare probleme în
ceea ce priveşte accesul la educaţie al copiilor din familii modeste
sau al copiilor cu nevoi speciale, iar numărul instituţiilor de
învăţământ este insuficient. "Salvaţi Copiii" semnalează de asemenea
existenţa, în continuare, a discriminării faţă de copiii romi, 80%
dintre copiii care nu beneficiază de nicio formă de educaţie fiind de
etnie romă.
Nivelul calităţii sistemului educaţional din România scade de la an la
an, copiii români poziţionându-se pe locuri inferioare la toate
evaluările internaţionale. În plus, există o lipsă de corelare între
profilul sistemului de educaţie şi nevoia de forţă de muncă, fapt ce
duce la creşterea ratei şomajului în rândul tinerilor cu studii
superioare.
O altă neregulă semnalată în raportul înaintat Comitetului Naţiunilor
Unite este lipsa de măsuri eficiente de protecţie a copiilor în faţa
exploatării economice, peste 70.000 de copii fiind obligaţi să
muncească în mediul rural, pe stradă sau la domiciliul altor persoane
sau să cerşească, în timp ce ar trebui să meargă la şcoală.
Legislaţia care reglementează centrele de reeducare din România datează
din anii '70, sistemul de justiţie şi legislaţia pentru minori nefiind
armonizată cu prevederile legale internaţionale. Numărul copiilor
deţinuţi în închisori pentru adulţi continuă să fie ridicat - 61% - şi
aceştia nu beneficiază de programe adaptate nevoilor şi vârstei lor. De
asemenea, cazurile în care există judecători specializaţi în cauze cu
minori sunt foarte rare.