"Reducerea puternică a clorofluorocarbonaţilor sau CFC în ultimii 20 de
ani este un mare succes pentru mediu, însă protoxidul de azot produs de
om a devenit în prezent inamicul număru unu al stratului de ozon",
spune A.R. Ravishankara, director al laboratorului de cercetare asupra
Pământului al agenţiei federale americane pentru oceane şi atmosferă
(NOAA), principalul autor al studiului.
Rezultatele studiului au fost publicate în numărul de vineri al revistei americane Science.
Chiar dacă rolul nociv al protoxidului de azot asupra stratului de azot
era cunoscut de câteva decenii, acest nou studiu măsoară pentru prima
dată impactul său, utilizând aceleaşi referinţe ca în cazul CFC şi a
altor substanţe ce distrug stratul de ozon.
Protocolul de la Montreal din 1987 a permis controlarea emisiilor şi
producţiei de CFC şi de alte substanţe ce distrug stratul de ozon, însă
nu făcea referire la substanţe precum protoxidul de azot, care între
timp a devenit principalul gaz emis prin activităţi umane ce distruge
stratul de ozon, a explicat expertul american.
Stratul de azot protejează flora şi fauna de efectele nocive ale unei
expuneri excesive la razele ultraviolete emise de soare.
Protoxidul de azot are, de asemenea, şi un efect de seră mult mai
important decât dioxidul de carbon, astfel că o reducere a emisiilor în
atmosferă ar ajuta nu doar la protejarea stratului de ozon, ci şi la
lupta împotriva încălzirii climatice, subliniază autorii studiului.
Gazul este emis în atmosferă în special prin împrăştierea de
îngrăşăminte în agricultură, prin tratarea apelor uzate şi prin arderea
biomasei. În natură, unele bacterii din sol şi din oceane produc, de
asemenea, acest gaz. Dentiştii folosesc protoxidul de azot pentru
anestezii locale.
Experţii estimează că o treime din protoxidul de azot emis pe planetă provine din activităţi umane.