Florin Piersic traversează veacul şi aduce în prezent parfumul eroic al primilor haiduci şi nostalgia generaţiei de aur. Fost june prim şi Făt Frumos pe marele ecran, fost tâlhar, spion, soldat, savant, boier şi răzeş, Florin Piersic a interpretat toate rolurile vitejeşti ale palmaresului naţional. Alergând fără pauză de la un personaj la altul, a umplut cu optimism, decenii la rând, inimile unui public apăsat de povara comunismului.
Înalt şi lat cât uşa, ardelean prin naştere şi mai ales prin felul de a fi, Florin Piersic e un vorbitor neîntrecut. Cu umor natural şi poveşti nesfârşite îşi poate ţine audienţa vrăjită ore în şir.
Oamenii văd în el un Mărgelatu vesel şi săritor, pus pe prietenie cu toată lumea şi care, odată pornit să povestească, nici că mai poate fi oprit.
La 73 de ani, Florin Piersic simbolizează încă vigoarea şi ţinuta voievozilor pe care i-a servit în filme. Spiritul bărbătesc din legendele de pe peliculă îl însoţeşte în viaţa de zi cu zi şi asta îi asigură o popularitate dovedită în toate clasamentele.
Dan Puric e actorul citit, covârşit de inteligenţă artistică. Performanţa lui pe scenă e în legătură directă cu abilitatea de a gândi. E un personaj complex, în care se îmbină pantomima, evlavia creştină şi dreapta oraculară a lui Petre Ţuţea. Din toate astea ţâşneşte în faţă un fel de a vorbi care electrizează.
Dar Puric nu străluceşte doar în pantofii de step, ci şi în verbele proprii. Discursul e articulat, plastic, şi se plimbă nonşalant pe oriunde. Dan Puric ştie artă, înţelege politică şi face cultură. Vorbeşte bine şi convingător, cu mult mai convingător decât dacă n-ar fi fost actor. Iar miezul discursului său iradiază ortodoxie cultă, morală şi vizionarism.
Ca opţiuni extreme, dar posibile la preşedinţie, Florin Piersic şi Dan Puric au două avantaje mari: au doar trecut artistic şi pot interpreta impecabil discursul de după victorie.