Iarna nu-i ca vara, iar primăria s-ar putea să nu fie totuna cu preşedinţia. Iar ceea ce a fost posibil în 2004, când Traian Băsescu a câştigat un al doilea mandat de primar general al Capitalei, spunându-le bucureştenilor că nu vrea doar un vot, ci şi o majoritate favorabilă, s-ar putea dovedi dificil la Cotroceni, jucând oarecum în acelaşi scenariu. Majoritatea ostilă a primului mandat de la Bucureşti, e acum majoritatea ostilă din Parlament: cei 322 înfieraţi de Băsescu de doi ani încoace.
Fost comandant de navă înainte de 1990, cu brevetul la zi, după cum îi place să amintească mai mereu, Băsescu a fost şi şeful reprezentanţei Navrom la Anvers, în Belgia, moment asupra căruia presa a lansat de-a lungul vremii mai multe suspiciuni privind o posibilă legătură cu fosta Securitate. CNSAS nu a găsit însă nimic pe această temă. Băsescu a ajuns rapid după 1990 la masa Puterii, fiind numit ministru al Transporturilor în guvernele Roman şi Stolojan. De aceea perioadă se leagă şi un dosar penal pe numele său, legat de vânzarea Flotei.
Ales deputat de Vaslui pe listele FSN în 1992, Băsescu pleacă din Parlament în 1996 pentru a putea fi cercetat de procurori, dar revine în Cameră şi odată cu câştigarea puterii de către Emil Constantinescu şi coaliţia CDR-USD-UDMR, şi la şefia Ministerului Transporturilor , în toate cele trei guverne de până în 2000: Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu. Băsescu a fost atunci unul din cei mai puternici critici ai lui Ciorbea. În 2000 a fost şeful de campanie al candidatului PD Petre Roman, scorul mic obţinut de acesta, costându-l pe fostul premier, scaunul de şef al democraţilor. Scaun ocupat imediat de chiar Băsescu.
Băsescu nu a rămas fără slujbă după plecarea din 2000 de la minister. A câştigat, intrând pe ultima sută de metri, Primăria Capitalei, în faţa contracandidatului de acum de la Cotroceni, Sorin Oprescu. “Vin la primărie!”, a fost mesajul de campanie al lui Băsescu, iar rezultatul a spulberat calculele hârtiei: cu doar 16 procente în primul tur, Traian Băsescu a învins în runda a doua.
Au urmat patru ani agitaţi la Primărie: presăraţi de un permanent conflict cu majoritatea din Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu scandalul eliberării Bucureştiului de chioşcuri etc. Spontan, bun comunicator, ştiind să se facă simpatic presei, Băsescu s-a dovedit a fi în cei patru ani de guvernare a PSD una din vocile constant critice ale puterii. Realegerea sa în vara lui 2004 la Bucureşti, nu a reprezentat nicio surpriză, poate doar prin proporţiile scorului: învingându-l din primul tur pe ... nimeni altul decât Mircea Geoană, candidatul de acum al social-democraţilor la funcţia supremă în stat şi principalul său pericol.
Lacrimile vărsate la predarea de ştafetă a candidaturii la prezidenţiale al Alianţei Dreptate şi Adevăr PNL-PD dintre preşedintele liberal Theodor Stolojan şi Băsescu, au intrat în arhiva televiziunilor. Preşedintele PD l-a învins la limită în turul doi al prezidenţialelor din 2004 pe fostul premier PSD Adrian Năstase, în probabil momentul de apogeu al carierei sale politice de până atunci. “Ţepele din Piaţa Victoriei”, “lupta contra corupţiei”, “Să trăiţi bine!” – au fost câteva din lait-motivele campaniei lui Băsescu.
Desemnarea lui Călin Popescu-Tăriceanu în funcţia de premier, introducerea cotei unice, intrarea în UE, războiul cu “mogulii”, cu Guvernul, cu cei “322” care l-au suspendat din funcţie în 2007, referendumul pentru uninominal, scandalurile legate de Casa din Mihăileanu, eliberarea jurnaliştilor din Irak, dosarele politicienilor de la DNA, intrarea în politica la vârf a fiicei sale mici, Elena Băsescu, dezvăluiri despre afacerile familiei – sunt o parte din momentele cheie ale mandatului său. Extrem de popular în primii patru ani, Băsescu a scăzut în sondaje constant odată cu apariţia clară a contracandidaţilor săi.