În urmă cu 13 ani, apariţia unui candidat UDMR la preşedinţia României, în persoana lui Frunda Gyorgy, stârnea în anumite colţuri ale ţării, rumoare. Acum candidatura unui reprezentant al Uniunii, a devenit ceva firesc. În 1996, Frunda reuşea performanţa de a se clasa al patrulea, cu ceva mai mult de 6% din voturi. Nu era o surpriză în condiţiile în care, electoratul UDMR s-a dovedit a fi unul extrem de fidel şi de la început bine conturat: cei aproape două milioane de etnici maghiari din Transilvania şi Banat.
De atunci, reţeta e simplă: nimeni nu-şi imaginează că UDMR va reuşi să-şi impună prin vot vreodată un preşedinte al României, însă voturile comunităţii se dovedesc a fi un bun instrument de negociere, cu finaliştii, în turul doi. Aşa se face că UDMR a fost din 1996 până în 2009 constant asociată puterii, colaborând când cu partidele istorice – PNŢCD, PNL, PSDR, când cu PDSR-ul lui Adrian Năstase, transformat ulterior în PSD, când din nou cu PNL sau PD, în timpul guvernării Tăriceanu.
Frunda a luat cam acelaşi scor în 2000, pentru ca patru ani mai târziu să-i predea ştafeta preşedintelui Marko Bela.
După un alt mandat prezidenţial, Uniunea merge pe mâna lui Kelemen Hunor, cel văzut de mulţi maghiari ca succesorul lui Marko în fruntea Uniunii. Tânăr – doar 42 de ani –, eficient , moderat – Kelemen a intrat în politică în 1997, când a fost propus secretar de stat al Uniunii, la Ministerul Culturii. Deputat din 2000, Kelemen a fost ales în 2007 preşedinte executiv al Uniunii, devenind a doua voce a maghiarimii.
În vara acestui an, după europarlamentare, Kelemen Hunor a fost desemnat candidatul Uniunii la preşedinţie. Locuieşte în continuare în satul natal, din judeţul Harghita, Cârţa, acolo unde spune că îşi încarcă bateriile după serviciul de la Bucureşti.