În timp ce localnicii sunt convinşi că au fost ridicate de uriaşi, istoricii cred că sunt morminte ale barbarilor celţi. Până ce lucrurile se vor lămuri, piramidele de la Şona rămân o relaxantă destinaţie de weekend.
Drumul până la Şona nu este deloc greu. Porniţi din Braşov către Sibiu
pe Drumul Naţional 1 şi după aproape 60 de kilometri, înainte de
Făgăraş, faceţi dreapta. Dar dacă vreţi să evitaţi aglomeraţia de pe
şosea, puteţi opta pentru un alt mijloc de transport.
La Şona se poate ajunge şi cu trenul din Braşov, luaţi
personalul spre Făgăraş până la Mândra, apoi mergeţi trei kilometri prin şantier
şi ajungeţi pe malul Oltului. Traversaţi podul şi în cinci minute sunteţi
în sat, pe malul Oltului sunt locuri excelente de campare cu cortul.
Satul Şona a fost întemeiat acum 700 de ani de saşii transilvăneni.
Aceştia au fost atraşi de pământurile roditoare şi de dealurile
orientate către soare, de pe malul drept a Oltului. Au construit aici
case, au cultivat meri, pruni şi viţă de vie. Pentru că nu s-au mai
înţeles cu stăpânii din Ţara Făgăraşului, acum cinci veacuri, saşii au
lăsat totul în urmă şi au plecat spre vest. Şi au întemeiat alt sat, pe
care l-au numit tot Şona, în judeţul Alba.
Lângă Olt au rămas doar românii, vreo 200 de suflete, casele vechi de
piatră şi piramidele misterioase care se înalţă pe un platou în
mijlocul câmpului. Sunt opt movile uriaşe de pământ, a căror origine
rămâne un mister.
Legenda spune că în urmă cu mulţi ani acest ţinut ar fi
fost stăpânit de o prinţesă pe nume Şona. Într-o zi regatul ei a fost
atacat de nişte uriaşi care au venit de peste munţii Făgăraş. Uriaşii au trecut prin apa Oltului, iar ajunşi în acest loc şi-au
scuturat noroiul de pe picioare, iar bucăţile de pământ depus sunt de fapt
aceste movile.
Cele opt movile de pământ, înalte de 30 de metri se văd de deaprte. Însă abia când te apropii îţi dai sema de dimensiunea lor impresionantă. Aşezarea movilelor pe două linii perfect paralele a dat naştere la speculaţii. Unii istorici susţin că sub ele ar fi îngropate căpetenii ale celţilor, ajunşi în Transilvania mult înainte de a se vorbi despre daci.
Populaţiile acelor vremuri obişnuiau să-şi îngroape
conducătorii sub movile mari de pământ împreună cu podoabe valoroase,
barbarii ridicau însă mai multe movile pentru a-i descuraja pe jefuitorii
de comori care ar fi încercat să sape după aceste bogăţii. Nea Gheorghe, ca şi ceilalţi localnicii din sat, ar vrea să afle ce se
ascunde sub muşuroaiele de pământ, se teme însă de ce-ar putea
descoperi.
Acolo în câmp lângă movile se aude doar ciripitul păsărelelor şi din
când în când glasul mioarelor aflate pe celălalt mal al Oltului. Când
vremea este frumoasă puteţi să întindeţi cortul chiar între movile.
Oltul este doar la 500 de metri şi pe maluri se poate face plajă. Iar
dacă aveţi noroc îl puteţi întâlni pe Nea Gheorghe care vă poate servi
cu un pahar de vin roşu din viţa de lângă movile. Şi cine ştie poate vă
mai spune şi alte poveşti ale piramidelor de pământ.
