Meritată, victoria lui Fenerbahce a evidenţiat lipsa de clasă a Stelei.
Văzînd cum a început Steaua întîlnirea cu Fenerbahce, încartiruită în propria jumătate, ne-am zis că Stoichiţă a pregătit o strategie vicleană. A decis să-şi aştepte adversarul, să-i adoarmă vigilenţa şi să-l surprindă pe contraatac. N-a fost însă aşa. Pe parcursul primei reprize, Fener s-a dovedit mai sigură pe ea şi a condus jocul uneori autoritar. Creîndu-şi ocazii, ar fi şi marcat dacă Zapata n-ar fi intervenit salvator în trei-patru rînduri şi n-ar fi avut şi-un dram de noroc. “Lippi” a sesizat că nu merge, l-a înlocuit pe Bicfalvi cu Onicaş, iar intrarea acestuia a părut să sune deşteptarea. Finalul mitanului a aparţinut gazdelor şi le-a dat tribunelor speranţa că favorita lor, cu Nicoliţă, Surdu şi Szekely şterşi, cvasifiguranţi, ar putea mai mult.
