Ştiind că-i trebuie neapărat victorie la Atena, dar nu cu 1-0, Ţălnar a recurs la o formulă ofensivă. L-a preferat la mijloc pe ivorianul D. Kone, iar în flancuri i-a trimis pe mînjii Torje şi Alexe, aşteptînd de la ei un plus de viteză. În parte, a şi obţinut-o, nu atît însă cît şi-a propus deoarece cei 3 au stat majoritatea timpului la cutie. Au mai închis, dar nu şi atacat. Alexe chiar deloc, el mulţumindu-se să facă figuraţie. Şi mai trist e că, surprinzător, M. Niculae şi A. Cristea s-au dovedit la fel de neputincioşi!
De-a lungul primei reprize, desfăşurată sub semnul unei uşoare dominări a gazdelor, căreia oaspeţii i-au răspuns cu bara lui N’Doye, se părea că Ţînţarul a găsit ce-a căutat. Pe un teren noroios, Dinamo n-a rămas datoare. Dimpotrivă, a evoluat uneori mai bine decît în partidele din Liga I, mai înfipt.
După pauză, intrarea lui Ad. Cristea a înviorat jocul “cîinilor”, ai căror suporteri au început să creadă că s-ar putea reedita miracolul de la Liberec. Numai că, din păcate, istoria nu s-a repetat. A fost suficient ca Dolha, jenat de Cisse, să scape mingea în faţă precum săpunul în baie pentru ca Rukavina să speculeze gafa şi să îngroape speranţele bucureştenilor. Pe fondul unui fotbal de contre, au urmat bara lui Tamaş, ratările lui Ad. Cristea şi Cl.Niculescu, pe ultima scria gol!, dar tot Panathinaikos a marcat, ba încă de două ori. Indiscutabil, un succes meritat.