Omul de la zoo: Povestea şocantă a unui luptător pigmeu pus la expoziţie printre maimuţe

Acest lucru se întâmpla în 1906, iar băiatul era un pigmeu adus în America pentru a fi expus ca o noutate în casa maimuţelor.

"Erau 40.000 de vizitatori la zoo duminică. Aproape fiecare bărbat, femeie şi copil din această mulţime se ducea la casa cu maimuţe pentru a vedea atracţia parcului: omul sălbatic din Africa. Vizitatorii îl alergau toată ziua, ţipau şi îşi băteau joc de el. Unii dintre ei îl loveau la coaste, alţii îi puneau piedică. Toţi râdeau de el", scria New York Times.

Deodată, băiatul se întoarce. Îşi ia arcul şi săgeţile care îi fuseseră date pentru o imagine mai sălbatică şi trage în vizitatori. Săgeata sa nu a rănit pe nimeni, însă i-a speriat îngrozitor pe toţi.

El era Ota Benga, un pigmeu adus din Congo şi pus la expoziţie în grădina zoologică ca un exemplu a ceea ce oamenii de ştiinţă de pe atunci proclamau a fi o rasă inferioară.

Povestea sa a rupt o naţiune, iar acum este spusă pentru prima oară în documentarul "Human Zoo".

În 1904, antropologul William McGee a venit cu ideea unui zoo uman care să fie construit în oraşul St. Louis, din statul american Missouri. McGee vroia, printre alţii, cei mai înalţi oameni din lume, adevăraţi giganţi din Patagonia, îi vroia pe oamenii cei mai păroşi, Ainu din Japonia, şi pe cei mai mici, pigmeii.

Aşa că McGee îl trimite pe exploratorul Samuel Philips Verner în Congo cu o "listă de cumpărături". El vroia: un şef pigmeu, o femeie adultă -  de preferat soţia lui. Un bărbat adult - de preferat fiul lui. O femeie adultă, soţia ultimului sau fata primului. O tânără necăsătorită. Doi copii. O preoteasă şi un preot, de preferat bătrâni. Toţi să fie pigmei.

Grădina zoologică umană a avut un mare succes pe atunci. Ota Benga era unul dintre aceşti pigmei. În 1905, după ce au fost văzuţi de 20 de milioane de oameni, pigmeii au fost duşi înapoi în Congo. Ota însă nu a mai ajuns acasă, întrucât a fost luat de Zoo Bronx pentru a fi expus sub tema "rasismul ştiinţific", inspirată de una din cărţile iubite de Adolf Hitler.

Cuşca lui Ota a devenit de mare senzaţie. Într-o singură zi, peste 40.000 de oameni au venit să îl vadă pe pigmeul expus alături de o maimuţă, pentru a demonstra "inferioritatea sa rasială". Show-ul nu a durat decât două săptămâni, din cauza scandalului iscat de această expoziţie.

Aşa că Ota a fost scos din zoo de către biserica afro-americană, nu pentru binele său, ci pentru a-l converti la creştinism.

A fost dus apoi într-un orfelinat pentru copii negri pentru a fi "civilizat". A fost îmbrăcat în haine occidentale şi învăţat cum să vorbească, mănânce şi comporte precum un american. Dinţii săi au fost nivelaţi, a mers la un seminariu baptist şi a început să înveţe engleză.

A fost ţinut departe de ochii curioşilor pentru patru ani. L-au mutat în orăşelul Lynchburg din Virginia, unde a devenit o curiozitate locală. Ota a început să strângă bani pentru a se întoarce în Congo, lucrând într-o fabrică de tutun. Dar Primul Război Mondial a izbucnit, Ota nu a mai putut să plece şi a căzut în depresie. Nu a mai ajuns niciodată acasă. La 32 de ani s-a sinucis, împuşcându-se în cap.

Povestea sa este acum dovada ignoranţei oamenilor care s-au crezut superiori lui.