Căutând o carte în bibliotecă, am dat peste romanul lui Jules Verne Insula misterioasă, de la vechea Editură a Tineretului, în traducerea Madelenei Samitca şi a Ioanei Eşanu, din 1953, cu prefaţa lui B. Elvin, pe care l-am citit şi recitit în adolescenţă şi mai târziu şi despre care am scris în amintirile mele. Puţine opere literare m-au marcat la fel de puternic. În adolescenţă eram sensibil la întâmplările extraordinare ale eroilor.
Nu mai ştiu când mi-am dat seama că mă atrăgeau la Jules Verne şi alte lucruri:umanismul lui un pic naiv, dar care era acela pe care s-a clădit societatea burgheză, cu valorile ei sigure, bazate pe bunătatea şi pe toleranţa omului, pe muncă şi pe respectul faţă de merit. Şi, tot mai târziu, am fost izbit de paradoxul că lumea comunistă, care îmi aresta părinţii şi mă condamna la un handicap social, avea pretenţia de a mă forma în spiritul valorilor capitaliste pe care le intuisem în romanul lui Jules Verne.
Nicolae Manolescu: Jules Verne, capitalismul şi comunismul
REALITATEASPORTIVA.NET
REALITATEASTAR.NET