La 20 iulie 1969, Armstrong a
captat dimensiunea istorică a evenimentului - trăit în direct de sute
de milioane de oameni - prin legendarele cuvinte: "Este un pas mic
pentru om, dar unul uriaş pentru omenire".
Aventura programului Apollo, care a permis unui număr de 12 astronauţi
să păşească pe Lună în şase misiuni, între 1969 şi 1972, începuse cu
opt ani mai devreme prin anunţul făcut de preşedintele John F. Kennedy
în mai 1961, anume că "un american va păşi pe Lună înainte de sfârşitul
deceniului". "A fost mai ales o decizie politică", spune John Logsdon de la Muzeul naţional al Spaţiului din Washington.
Războiul Rece era în plină desfăşurare, iar URSS devansase SUA în cursa
spaţială, după ce a pus pe orbită în 1957 primul său satelit, Sputnik,
urmat în 1961 de ieşirea primului om în spaţiu, Iuri Gagarin.
"URSS reuşise să facă din succesul misiunilor sale spaţiale un mod de
măsurare a puterii şi a reuşitei unei societăţi moderne, iar
preşedintele Kennedy a spus atunci că nu ar fi în interesul Americii
să-i lase pe sovietici să profite", explică Logsdon. Bazându-se pe
prosperitate şi capacităţile tehnologice, Statele Unite au demarat
rapid programul Apollo, estimat la 25 de miliarde de dolari în 1969,
acum echivalentul a circa 115 miliarde sau de şase ori şi jumătate
bugetul anual actual al NASA.
Însă Apollo s-a confruntat şi cu probleme. În 1967, un accident la sol
s-a soldat cu moartea a trei astronauţi. Prima misiune importantă a
avut loc în decembrie 1968 cu Apollo 8, care a marcat primul zbor în
jurul Lunii cu oameni la bord. Această misiune istorică a fost urmată
şase luni mai târziu de Apollo 10, al doilea zbor de recunoaştere, cu
trei astronauţi la bord.
La 16 iulie 1969, Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Mike Collins urcă în
modulul de comandă Columbia al navetei Apollo 11 ataşată la vârful
rachetei Saturn V. Enorma rachetă, înaltă de 111 metri, s-a desprins de
pasul de tir de la Centrul spaţial Kennedy, din Florida, la ora 13.32
GMT. La patru zile de la lansare, Aldrin reuşeşte prin pilotare manuală
să aselenizeze modulul lunar, numit Eagle (Vulturul), în Marea
Liniştii.
Neil Armstrong, comandantul misiunii, informează centrul de control:
"Houston, aici baza Liniştii, Vulturul a aterizat".
La 20 iulie, la 02.50 GMT, el iese din modul, pe o scară prea scurtă,
şi este nevoit să sară pentru a atinge solul lunar, la exact 02.56 şi
48 de secunde GMT. Douăzeci de minute mai târziu, i se alătură Aldrin.
Cei doi vor sta 21 de ore pe Lună şi vor aduce 21 de kilograme de
rocă. Astronauţii vor lăsa steagul american înfipt în solul lunar şi o
placă din oţel pe care era scris un mesaj de pace semnat de
preşedintele Richard Nixon.
În 2004, Statele Unite lansează programul Constelaţia, ce vizează să
trimită americani pe Lună până în 2020, preludiu al cuceririi planetei
Marte, un plan în prezent reexaminat de preşedintele Barack Obama.
"Destinul omenirii este să meargă pe o altă planetă şi putem reuşi", a
spus recent Aldrin, pledând pentru misiuni locuite spre Marte, fără să
se mai treacă pe Lună, pentru economisirea de timp şi bani.
"Colonizarea sistemului solar este un mijloc de a găsi un alt loc în
care rasa umană să poată supravieţui", ceea ce, în opinia sa, va deveni
necesar într-o zi.
