Experienţa mea ţigănească a durat câţiva ani, dar de-a lungul ei n-am fost niciodată înjurată, n-am fost furată, n-am văzut poliţie pe scara blocului şi nici n-am asistat la vreun scandal. Am fost, însă, pipăită în plină zi, pe stradă, în cartier, de o gaşcă de băieţi albi, extrem de cultivaţi.
N-am ratat nici etapa pregătitoare, cu scuipaturi şi flegme, a puştilor drăgălaşi care începeau şcoala vieţii…Într-o vară, la piaţă în Sălăjan, am fost uşurată de portofel de un domn distins pe care poliţia n-a putut să-l demonstreze decât purtător de armă albă. În limbaj literar, cuţitar de talent. Tot acolo, poliţia şi-a dovedit eficienţa când m-a rugat telefonic să înţeleg că bărbatul care-mi forţează yala locuinţei poate fi doar un ameţit rătăcit. Incidentul din lift, când am pocnit un individ care şi-a dat pantalonii jos, nici nu l-am mai reclamat. Nu-mi aduc aminte ca vreunul dintre aceştia să fi fost ţigan. Dar, mă rog, poate am avut eu ghinion.
