Înainte de Revoluţie, oamenii din Sighet se încălzeau cu ajutorul
sistemului centralizat de termoficare. Vechile centrale au fost
dezafectate una câte una, iar oamenii au rămas în frig. Singura soluţie
pe care au găsit-o a fost să îşi facă sobe în apartamente. Lemnele stau
stivă pe oriunde, în garaje, în balcon sau în faţa uşilor. Buştenii se
vând ca la piaţă, în faţa blocului.
În urmă cu patru ani, în oraş a venit un distribuitor de gaze. S-au
branşat doar câteva blocuri, şi din acelea, numai jumătate dintre
locatari.
"Nu toţi locatarii sunt beneficiari ai gazului pentru că nu au dorit. Furnizorul de gaz suportă pe cheltuiala lui cei 50%, urmând să-şi
recupereze pe măsură ce vor fi noi cereri de branşare", a spus şeful serviciului tehnic al primăriei din Sighet, Aurel Codrea.
Oamenii din Sighet spun că preferă să se încălzească cu lemne, pentru
că acolo iarna ţine din octombrie până în aprilie, perioadă în care
cheltuiesc doar 600 de lei ca să aibă căldură. Dacă şi-ar pune
centrală, ar trebui să plătească cel puţin 1.400 de lei pentru cele
şapte luni.