August! O zi toridă de vară petrecută în Dobrogea. Câteva indicatoare nu ne lasă să ne pierdem! Până la mănăstire nu mai este mult, însă pe drum facem o oprire la fântâna lui Mihai Eminescu.
Povestea spune că poetul s-a oprit preţ de câteva clipe aici, în Dobrogea, în drumul său spre mare. Şi se mai spune că izvoarele nu au secat niciodată, nici chiar pe cea mai mare arşiţă.
Sub tei este răcoare, iar apa izvorului este rece ca gheaţa. Numai bine să te răcoreşti un pic. Însă călătorului îi şade mai bine cu drumul, aşa că pornim mai departe. Şi ajungem la mănăstire. Este atât de linişte, încât îţi auzi şi gândurile.
Nu e zi în care mănăstirea să nu fie vizitată de turişti. Şi nimeni nu pleacă fără o scurtă lecţie de istorie.
Exista legende care spun că aici a fost un schit, pe vremea războiului a
fost părăsit şi a devenit adăpost pentru animale.
Sfântul Andrei este cunoscut ca apostolul care a creştinat ţinuturile de la nord de Dunăre. A stat ascuns într-o peşteră, unde era vizitat de credincioşi. Tradiţia populară spune că aici Sfântul Andrei i-a botezat pe strămoşii lui Zamolxe. stat câteva luni, ascuns, pentru ca aici, pe vremurile acelea era un castru roman, iar ei erau închinători la zei.
Peştera nu a fost modificată, însă a fost recondiţionată şi s-a construit şi o turlă mai mare. Obiceiurile au rămas însă neschimbate.
Oameni din întrega ţară vin să viziteze atât peştera, cât şi mănăstirea. E drept că lăcaşul de cult este abia ridicat, însă acest lucru nici nu contează pentru cei care vin să se plece în faţa Sfântului Andrei.
La mânăstirea Sfântului Andrei vin mii de pelerini. Acum, locuiesc aici 14 călugări însă, în curând, turiştii se vor putea caza aici, în mânăstire.
