Singurul semn al lumii moderne ajuns la Aspra este curentul electric. În rest, cătunul din vârful dealului a rămas la fel ca în urmă cu 50 sau 100 de ani: 20 de case acoperite cu paie, o bisericuţă vopsită în albastru şi o mână de oameni care muncesc din zori şi până-n noapte.
Cei mai bătrâni nu au nici măcar un televizor sau aparat de radio în case. În cătun sunt şi câţiva tineri, dar nici ei nu ştiu prea multe despre criză. Locuiesc în căsuţele străbunicilor şi tot ce speră este să-şi ridice propriile case.
La Aspra, viaţa e grea. Însă oamenii sunt obişnuiţi cu munca, cu drumurile pline de noroi şi cu apa de la izvor. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că i-a ferit de mai rău.