Jumătate de miliard de oameni au urmărit la televizoare evenimentul. Printre ei şi românii. Ţara noastră a fost singura din blocul comunist care a transmis aselenizarea.
16 iulie 1969. Mii de oameni au dormit cu o seară înainte pe câmpul din apropierea centrului spaţial Kennedy pentru a asista la lansarea rachetei. Alte zeci de mii s-au adunat pe plajă sau pe şoseaua din apropierea centrului spaţial, iar milioane de americani urmăreau evenimentul la televizor.
Racheta Saturn V, care transporta modulul lunar, era pregătită de lansare. La bordul ei se aflau astronauţii Neil Armstrong, Michael Collins şi Eugene Aldrin. Modulul lunar a fost botezat Vulturul, după sigla misiunii Apollo 11, care avea desenată pe ea pasărea - simbol naţional al Statelor Unite.
La 12 minute de la lansare, racheta era deja pe orbită circumterestră, şi după o rotaţie şi jumătate, comandantul misiunii a primit undă verde pentru a începe călătoria spre Lună. După trei zile, cei trei astronauţi ajungeau pe orbita lunară. Pe 20 iulie 1969, Armstrong şi Aldrin s-au urcat în modulul lunar şi au început coborârea spre satelitul natural al Pământului.
La scurt timp, modulul Vulturul atingea suprafaţa selenară. După alte şase ore de pregătiri, Armstrong cobora pe Lună, sub privirile a peste jumătate de miliard de oameni din întreaga lume care urmăreau la televizor evenimentul.
Cuvintele propunţate de astronaut atunci: "Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire", au intrat în istorie. Imediat, Armstrong este urmat şi de Aldrin. Cei doi astronauţi se plimbă două ore şi jumătate pe Lună, culegând probe de sol şi făcând poze.
Ei au lăsat pentru posteritate steagul Statelor Unite şi o placă ce aminteşte că pământenii au ajuns în iulie 1969 pentru prima dată pe Lună. Câteva instrumente ştiinţifice, o ramură de măslin realizată din aur şi un disc cu mesajele şi semnăturile a 73 de şefi de state din întreaga lume au fost de asemenea lăsate pe suprafaţa lunii.
Armstrong şi Aldrin s-au întors apoi în modulul lunar şi au decolat spre modulul de comandă. Acesta s-a întors pe orbita terestră, iar capsula în care se aflau cei 3 astronauţi a amerizat pe 24 iulie, în largul coastelor arhipelagului Hawaii. În următorii trei ani, NASA a mai trimis încă zece astronauţi pe Lună. Ultimii au ajuns pe Lună în 1972, în timpul misiunii Apollo 17.
Luna a fost o ţintă extrem de disputată încă de la începutul erei spaţiale. Prima navă, fără echipaj, care a ajuns pe satelitul natural a fost sonda Luna 2 a URSS. Acesta a trimis pe pământ fotografii, înainte de a se prăbuşi, în 1959. Abia zece ani mai târziu, după mai multe încercări eşuate, în mod dramatic, SUA reuşeşte cu Apollo 11 să cucerească Luna cu adevărat.
Echipajul navei Apollo 12 a aterizat pe Lună în noiembrie 1969. Astronauţii au adus pe pământ cîteva părţi din sonda rusească distrusă în 1959. Apollo 13 a avut o poveste cu peripeţii. Din cauza unor defecţiuni, astronauţii au riscat să-şi piardă viaţa, dar s-au întors în cele din urmă în siguranţă pe Pământ, unde au fost primiţi ca nişte eroi. Abia după o verificare completă a siguranţei programului NASA, a fost lansat şi Apollo 14, la începutul anului 1971.
Aceasta a fost prima misiune în care s-a folosit un transportor modular de echipament. Apollo 15 de la jumătatea anului 1971, a implicat prima utilizare a unei maşini acţionate electric, folosită pentru deplasări şi colectarea de roci. Aparatul a fost folosit din nou în ultimele două misiuni selenare - Apollo 16 în luna aprilie a anului 1972 si Apollo 17 în luna decembrie. Deşi iniţial mai fuseseră planificate încă alte două misiuni Apollo, reducerea bugetului a condus la încheierea prematură a programului. Până în acel moment, 12 astronauţi puseseră piciorul pe suprafaţa lunii.
