Stră-străbunicul acestuia, George Griffin, mergea din oraş în oraş cu
caravana împreună cu soţia sa, Esther, şi cu copiii lor, vânzând vase
de lut. Potrivit datelor din recensăminte, George şi-a
petrecut ani de zile trăind ca cei din comunitatea romilor şi nu s-a
putut stabili nicăieri, pentru că era văzut ca o persoană la marginea
societăţii şi nu era acceptat.
Săptămâna trecută, Griffin, în vârstă de 50 de ani, care a condamnat
atacurile comise asupora românilor în Irlanda de Nord, a spus: "Nu
trebuie să uităm însă că această comunitate a romilor este cunoscută
pentru nivelul foarte ridicat al infracţionalităţii şi pentru
comportamentul antisocial". "Toată lumea din România şi estul Europei ştie acest lucru şi acesta
este unul dintre motivele pentru care guvernele lor îi încurajează pe
romi să vină aici", a subliniat Griffin.
Însă, între 1868 şi 1874, stră-străbunicul său trăia exact ca această
minoritate. George Griffin circula mai ales în Devon şi Cornwall şi de
multe ori îşi aşeza căruţa în faţa pub-ului London Inn din Liskeard.