Lacul de la Săcălaia este singurul lac natural dulce din zonă. Localnicii spun că, paradoxal, s-ar fi născut într-un loc unde mai demult a fost o mină de sare, care între timp s-a prăbuşit. Aluviunile depuse au transformat însă lacul în apă dulce. Supranumit şi Lacul Ştiucii, după numele peştelui care predomină, lacul a fost declarat rezervaţie şi pentru că în zonă există foarte multe păsări rare.
În luna august, cele mai bune zile pentru pescuit sunt de pe 11 până
pe 15, apoi din 26 până în 30. Pescarii se înghesuie pe lac datorită
capturilor impresionante, adevărate trofee, ştiuci care depăşesc un
metru lungime. Lacul Săcălaia este considerat cel mai adânc din
Transilvania, având în jur de 10-12 metri.
De lac se leagă şi o legendă. Se spune că, pe vremea romanilor, lacul ar fi înghiţit o aşezare. Când apa devenea foarte limpede, se putea zări acoperişul unei bazilici. Înotători cu experienţă se avântau spre satul scufundat, dar unul cădea jertfă, înghiţit de un vârtej ce se forma în jurul bazilicii. De 30 de ani însă, depunerile au acoperit satul, iar bazilica nu şi-a mai luat jertfa anuală.
