La nici 80 de km de Cluj Napoca, din şoseaua europeană se deschide un
firişor de drum care duce către un tărâm ieşit parcă din penelul unui
maestru. Acolo, la Ciucea, într-un bătrân conac boieresc am descoperit
o minunată poveste de dragoste.
Este povestea Veturiei şi a lui Octavian Goga, doi oameni cărora nu
le-a păsat de barierele sociale ale vremii. Şi-au abandonat familiile
pentru a trăi împreună, iar Veturia a renunţat la cariera de soprană
pentru a se dedica poetului. Cei doi şi-au trăit iubirea în castelul
cumpărat de la văduva poetului Ady Endre.
Abia cand păşeşti în salonul de primire îţi dai seama de dimensiunile
impresionante ale conacului. Tavanul inalt, scrinul, semineul, cele două
portrete ale soţilor Goga, candelabrul din cristal de Murano, toate
evocă viaţa celor doi.
Urcând treptele scării din lemn sculptat ajungi in "Salonul de muzică".
Acolo se află pianul Veturiei Goga, iar imediat langă, biroul de lucru
al poetului. Candva, în cele două odăi , arta mânuirii penelului şi
mângâierea clapelor se îmbinau perfect.
Ultima dorinţă a poetului a fost să îşi doarmă somnul de veci la Ciucea. Iar acum, chiar in acest loc, denumit mausoleul iubirii, îşi duc somul de veci soţii Goga. Ca epitaf, Veturia a transcris un mozaic, o strofă din poemul artistului "Din larg" :
''Jur-împrejur e largul care cântă,
E soare-n cer, e sărbătoare sfântă,
Şi-n vreme ce mi-a amuţit pământul
Fiorul păcii-n suflet mi se lasă,
Eternităţi îmi flutură veşmântul;
Simt Dumnezeu cum mă primeşte-n casă''...
