În 1949, România a cedat Insula Şerpilor Uniunii Sovietice în circumstanţe dubioase. Documentul prin care s-a făcut transferul nu a fost ratificat niciodată de Parlament.
În procesul-verbal de predare-primire a Insulei, România şi Uniunea Sovietică au convenit asupra unei porţiuni din frontiera maritimă, pe care Ucraina nu o recunoaşte.
Între anii 1967-1987 au avut loc 10 runde de negocieri între România şi
fosta URSS, pentru trasarea frontierei maritime, dincolo de punctul
final al liniei stabilite în 1949. Tratativele au eşuat însă, pentru că
fiecare dintre cele două părţi a propus o altă metodă de delimitare.
În 1995, cele două ţări au avut mai multe runde de consultări. În 1997,
România a semnat Tratatul cu Ucraina şi Acordul Conex, care au lăsat
deschisă problema delimitării platoului continental.
Potrivit acestor două documente, România şi Ucraina au convenit să se adreseze Curţii Internaţionale de Justiţie, dacă negocierea pentru trasarea unei frontiere maritime nu se finalizează în 2 ani.
Tratativele au început în 1998 şi au durat şase ani. După 34 de runde de negocieri zadarnice cu ucraina, România a trimis dosarul la Haga.
