Miniştrii PDL şi-au luat ca model cabinetul Adrian Năstase, în timp ce PSD joacă rolul victimei aroganţei democrat-liberalilor. Partidul Democrat-Liberal se transformă, încet, încet, în PSD-ul din 2004. Teoria potrivit căreia partenerii de viaţă îşi transferă unul altuia valori şi comportamente se aplică şi în politică. Nu că PDL ar fi fost inocent înainte de guvernarea cu PSD. Dar de când sunt prima roată la căruţa executivului, democrat-liberalii, atât de iubitori altădată de principii, nici nu mai depun eforturi să păstreze aparenţele.
Schimbă directorii de şcoli pe criterii politice, şefii din administraţie pe baza carnetului de partid, direcţionează bani spre propriii lor primari, recrutează cu forţa membri ai altor formaţiuni, încearcă să-şi cumpere bunăvoinţa presei prin publicitate de stat şi, încolţiţi de presă, oferă răspunsuri din vârful buzelor. Fac exact ceea ce reproşau ei în 2004 guvernului Adrian Năstase că ar fi făcut.