INGE LEHMANN, seismoloaga celebrată de Google la 127 de ani de la naștere

INGE LEHMANN s-a născut pe 13 mai 1888 în Copenhaga, fiind fiica unui psiholog. După terminarea liceului, a studiat matematica la Universitatea din Copenhaga şi la Cambridge, acolo unde și-a început și activitatea didactică. După ce a început să lucreze cu geodezistul Niels Norlund, I s-a trezit și interesul pentru seismologie a crescut

INGE LEHMANN a devenit apoi asistenta geodezistului Niels Norlund, care i-a dat sarcina de a deschide observatoare seismice în Danemarca şi Groenlanda. Din acel moment, interesul danezei pentru seismologie a crescut, ea luând un examen în geodezie în 1928 şi acceptând o poziţie de top la Institutul geodezic danez, condus de Norlund.

INGE LEHMANN a postulat, în 1936, că nucleul Pământului nu este format dintr-o singură sferă lichidă, ci că există şi un nucleu intern, cu o structură diferită. Teoria sa a fost rapid adoptată de seismologi, inclusiv de celebrul Charles Richter, care dă numele scării în care se măsoară cutremurele.

INGE LEHMANN a trebuit să îşi oprească în mare parte cercetările în 1939, odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial şi ocuparea Danemarcei de către Germania. Daneza s-a mutat în SUA în 1953, după ce în ultimii ani petrecuţi la Copenhaga relaţiile cu ceilalţi colegi din Institut se deterioraseră.

INGE LEHMANN a fost recompensată de-a lungul carierei sale cu numeroase premii, printre care premiul Harry Oscar Wood (1960), medalia Emil Wiechert (1964), medalia de aur a Societăţii regale daneze de ştiinţe şi litere (1965), premiul Tagea Brandt Rejselegat (1938, 1967), medalia William Bowie (1971, prima acordată unei femei) şi medalia Societăţii seismologice americane (1977). De asemenea, a primit titlul onorific de doctor al Universităţilor Columbia (1964) şi Copenhaga (1968), iar în cinstea ei au fost botezate un asteroid, o medalie oferită de Uniunea geofizică americană, dar şi un pod şi o porţiune de drum, tot în SUA.INGE

INGE LEHMANN a murit pe 21 februarie 1993, la 104 ani, în Copenhaga și, pe lângă numeroase premii pe care le-a primit, în cinstea ei au fost botezate un asteroid, o medalie oferită de Uniunea geofizică americană, dar şi un pod şi o porţiune de drum, toate în SUA.