Jumătate din drumul spre Peşteră nu e greu deloc. Din Piatra Neamţ pleci spre Cheile Bicazului cu maşina, iar de acolo mergi vreo 10 minute prin pădurile bogate şi umbroase ale Masivului Suhard.
De la gura peşterii se complică treaba. Ai nevoie de echipament special de căţărare. La intrare, trebuie să cobori o pantă de aproape 20 de metri destul de periculoasă.
Intrarea în peşteră este destul de mică, însă, după ce mergi câţiva metri, spaţiul devine generos. Tavanul se înalţă brusc, apoi ajungem într-o mică sală. În capătul ei este o formaţiune calcaroasă pe care speologii o numesc gaură de şoarece. Alţi câţiva paşi şi gata! Pestera Suhard are o lungime de doar 25 de metri. E întuneric beznă, aşa că folosim lămpi cu acetilenă ca să vedem ceva.
Peştera Suhard este doar una dintre cele 200 din această zonă. Nu sunt foarte adânci, dar numai plimbarea prin munţi de la una la alta este o adevărată încântare. Iar specialiştii sunt convinşi că au descoperit doar o mică parte din ele.
După o oră facem cale-ntoarsă, pentru că afară începe să se întunece. Pe drum, avem parte de altă surpriză.
Cum foamea nu ne dă pace, ghizii noştri ne pun la masă. Gustăm din bucatele specifice locului - gulaş unguresc şi clătite cu urdă. O minunăţie!
Mai rămâne acum doar să găsim un loc să tragem la noapte. Nicio o grijă. În zonă, cabanele tradiţionale sau vilele moderne au apărut ca ciupercile după ploaie. Preţurile sunt bunicele, 100 de lei de persoană pe noapte.
