Citesc cu nesaţ cum a lăsat Bölöni Lászlo, maghiar născut şi crescut în România, Securitatea cu ochii în soare. Spre deosebire de mulţi colegi de-ai săi, el n-a dat cu subsemnatul. Rămâne astfel sportivul căruia i s-a cântat imnul României, iar după ce a învins Italia (una dintre cele mai mari victorii ale fotbalului nostru), toată ţara i-a închinat nenumărate imnuri; jucătorul care se putea lăsa oricând de fotbal, deoarece avea o meserie cinstită şi absolvise o facultate nu tocmai uşoară, Stomatologia, pe vremea în care nu puţini alţi sportivi îşi făceau studiile la apelul bocancilor; minoritarul care a antrenat cea mai iubită echipă de fotbal a majorităţii, naţionala; fiul devotat, convins că doar mama sa merită atâţia bani câţi sunt vehiculaţi în transferurile starurilor din fotbalul mondial.