Summitul Grupului celor 20 – din care fac parte principalele ţări industrializate şi în dezvoltare – se deschide astăzi, la Londra, într-un climat neaşteptat de tensionat. Doi factori cu o puternică încărcătură explozivă au minat terenul negocierilor: divergenţele dintre participanţi, îndeosebi în ce priveşte reforma sistemului financiar internaţional, şi înmulţirea, în preajma reuniunii, a veştilor proaste din economia mondială, cu serioase implicaţii politice şi sociale.
Criza debarcă guverne şi scoate tot mai mulţi nemulţumiţi în stradă. Însăşi întâlnirea la nivel înalt a G20 riscă să se înece în confuzie, dacă manifestaţiile antiglobalizare, prevăzute să aibă loc la Londra, vor degenera în violenţe. Tensiunea a atins un punct maxim când preşedintele Sarkozy a ameninţat că va părăsi conferinţa G20 dacă solicitările Franţei de implementare a unor reglementări financiare mai solide nu vor fi satisfăcute. Reacţia Parisului este explicabilă: între cei doi factori agravanţi există o strânsă legătură. Nu se poate ieşi din actuala criză, dacă nu se va ataca rădăcina ei, care este decalajul foarte mare dintre economia bănească şi cea reală.
Comerţul internaţional cu bunuri şi servicii reprezintă puţin peste 2% din totalul tranzacţiilor interbancare. De peste o jumătate de veac, anglo-saxonii sunt cămătarii lumii. Wall Street-ul newyorkez sau City-ul londonez au milioane de oameni care lucrează în industria financiară. Prin intermediul calculatorului sau al telefonului se mută bani de colo-colo. Câştigurile foarte mari realizate astfel i-a determinat să inventeze produse tot mai sofisticate, fără să le pese că în felul acesta deschid cutia Pandorei.
