Într-un interviu acordat cotidianului El Tiempo, Márquez a infirmat zvonul, spunând cu simplitate că "Nu fac nimic altceva, decât să scriu". Scriitorul a acceptat să răspundă doar la două întrebări, una dintre ele făcând referire la faptul că nu a mai publicat nimic în ultimii cinci ani. "Treaba mea este să scriu, nu să public. Voi şti când prăjiturile pe care le fac sunt gata de a fi mâncate".
Săptămâna trecută, agentul literar Carmen Balcells şi biograful britanic al lui Marquez, Gerald Martin, îşi exprimau, în cotidianul chilian La Tercera, scepticismul cu privire la apariţia unor cărţi noi semnate de columbian.
García Márquez este unul dintre cele mai sonore nume ale literaturii hispanice, laureat al Nobelului pentru literatură în 1982. Şi-a făcut debutul în literatură ca nuvelist, în 1955, cu "La hojarasca" ("Furtuna frunzei"). Titlul care l-a consacrat este romanul "Un veac de singurătate", interpretat de critică ca început al "realismului magic" în literatură. După anii '70, a fost foarte prolific, apărându-i "Toamna patriarhului" ("El otoño del patriarca ", 1975), "Cronica unei morţi anunţate" ("Crónica de una muerte anunciada", 1981), "Dragostea în vremea holerei" ("El amor en los tiempos del cólera", 1985), "Generalul în labirintul său" ("El general en su laberinto", 1989), romanul ultimelor zile ale lui Simón Bolívar’. În 1996, i-a apărut cronica jurnalistică "Veşti despre o răpire" ("Noticia de un secuestro"), care va fi ecranizată în acest an.
Diagnosticat cu cancer în 1999, García Márquez a început să lucreze la povestea propriei vieţi, "A trăi pentru a-ţi povesti viaţa" ("Vivir para contarla"), care rememorează primii săi 30 de ani. În 2004, s-a reîntors la ficţiune, nuvela "Povestea târfelor mele triste" ("Memoria de mis putas tristes ") fiind ultimul titlu semnat de scriitor.