Fortul no. 13, acolo unde a fost încarcerat ex-mareşalul Ion Antonescu, nu departe de pajiştea execuţiei sale, este inundat, părăsit şi vizitabil. Străinii sunt conduşi de un tânăr smead care la revoluţie avea 20 de ani.
E un manager de penitenciar. Spre deosebire de caraliii voioşi de la intrare, a căror butadă canonică a rămas: "Aici se intră uşor, de-aici se pleacă mai greu", şeful de secţie e înclinat spre aluzii şi comentarii de genul: "Oricât de bună, puşcăria e mai rea decât orice formă rea de libertate". O doamnă purtând doliu, din Direcţia penitenciarelor, face un apel răcoros şi umed la trecerea fortului istoric no. 13 sub tutela Ministerului Culturii. În definitiv, pe-aici au trecut mulţi oameni de cultură, reînvăţând diferenţa între avantajele finale ale libertăţii neînţelese. Şi spitalul? Ei, bine, spitalul nostru arată mai bine decât multe dintre spitalele din afara zidurilor închisorii.