După 1990, odată cu desprinderea oficială de comunism şi de Moscova, România a intrat, în principiu, în lumea capitalistă. Nu discutăm acum procentul şi viteza de integrare sau de reuşită.
Ca aspirant şi apoi, după 2007, ca membru UE, dar îndeosebi ca pacient al FMI sau al Băncii Mondiale, organismul economic, social şi politic al României a fost analizat, controlat, palpat, radiografiat şi scanat intensiv de către doctorii capitalismului. Nu doreau, pe bună dreptate, să-şi ia în casă sau în familie un bolnav necunoscut, ci, cel mult, unul vindecabil. E foarte posibil ca mai-marii planificării socialiste să fi ştiut mai puţin despre mecanismele economice şi financiare reale ale ţării decât anatomo-patologii străini care s-au tot perindat la capătâiul bolnavei ţărişoare de două decenii încoace.
