Pe timp de criză severă, cu falimentul ajuns oficial la porţile celor două Palate, liderilor de partid le arde de drumeţii electorale plătite din punga statului. Aleargă toţi după capital politic, cu riscul de a deveni ridicoli în faţa unor oameni cocoşaţi de griji şi necazuri pricinuite de pierderea locului de muncă. Nu par deloc afectaţi de faptul că populaţia este muşcată adânc de criză sau că nu sunt în stare să bată în cuie un program cu soluţii economice solide, menite să încetinească declinul şi să pună în mişcare producţia.
Eliade Bălan: Criza nu pleacă singură
