Elevii din Europa de Est învaţă la şcoală despre comunismul "rău", care a durat 50 de ani

"Elevii mei au constatat prin propriile cercetări că 80% dintre adulţii interogaţi regretă epoca comunistă, fără şomaj ori probleme financiare", a spus Kina Kotlarska, profesor de istorie la Gorna-Oriahovitza, în Bulgaria. Ea le explică această "nostalgie" elevilor, prin "dificultăţile tranziţiei cărora adulţii trebuie să le facă faţă".

Trecerea de la comunism la economia de piaţă în Europa de Est a fost însoţită de crize economice, sociale şi politice. În paralel, şcoala a ales să ridice tabu-urile vieţii cotidiene în comunism, prin numeroase fotografii, mărturii şi facsimilări de documente, încercând totodată să rămână obiectivă. "Unele documente arată mai ales cum puterea se infiltra până în relaţiile familiale", subliniază György Németh, profesor de istorie la Budapesta. În Polonia, multe documente pun în valoare anumite caracteristici ale epocii, cum a fi bonurile alimentare ori rafturile goale ale magazinelor.

Dincolo de mărturiile părinţilor şi lectura manualelor şcolare, "elevii din România se întreabă de ce regimul a durat atât de mult timp, dacă era rău", a spus Denisa Radu, profesor de istorie într-un liceu din Bucureşti.

În Bulgaria, modelul totalitarismului lui Stalin, care nu tolera nicio critică, este astăzi descris în manualele şcoalare ca o "suprimare a pluralismului politic, impunerea rolului conducătorului partidului comunsit şi nerespctarea drepturilor cetăţenilor". În Republica Cehă, elevii învaţă că o mare parte a populaţiei trăia într-un context de "loialitatea sau pasivitate" faţă de regim.

"Am avut şansa de a nu avea o disciplină de cazarmă, de a nu ne tăia părul pentru şcoală şi de a nu-l venera pe Lenin", subliniază Clara Dimitrova, liceană din Sofia, vorbind despre absurdităţile epocii, de care generaţia ei a scăpat.

Căderea tabu-urilor este cea care face diferenţa între manualele liceenilor din anii 2000 şi cele ale părinţilor lor. În Letonia, ceea ce se numea în anii 1940 "ataşarea voluntară de URSS" se numeşte acum "ocupaţia sovietică", iar deportările, altădată trecute sub tăcere, figurează acum în programă. În Polonia, programa şcolară tinde să deculpabilizeze populaţia, distingând societatea, "victimă" a regimului, de puterea comunistă impusă din afară, de URSS.

Mişcările de luptă contra puterii, dur reprimate în spatele Cortinei de fier, sunt acum puse în valoare, cum ar fi sindicatul Solidarnosc în anii 1980. În Ungaria, mişcarea anti-sovietică din 1956 nu mai este, în manualele de astăzi, "o contra-revoluţie".

Bilanţul represiunilor staliniste în Bulgaria - 2.730 de condamnaţi la moarte executaţi în cinci luni, între 1955 şi 1946, şi 4.500 de persoane trimise în lagăre în 1949 - figurează în cărţile elevilor. În Republica cehă, liceenii învaţă despre cele trei milioane de germani sudeţi care au fost expulzaţi din Cehoslovacia după cel de-al doilea război mondial, sub acuzaţia colectivă că ar fi colaborat cu naziştii.