Traian Băsescu ar putea foarte bine să fie şeful unei televiziuni, are sînge de redactor-şef. Urăşte presa, dar o cunoaşte perfect, gîndeşte ca un ziarist. Numai că treaba unui ziarist se termină după ce a pus problema. Treaba unui politician este să o şi rezolve... De câteva zile bune, a reuşit să ocupe agenda cu dezbateri puternice care i-au anihilat practic pe ceilalţi: despre Geoană sau Crin Antonescu se vorbeşte doar tangenţial, par complet depăşiţi de valul de probleme dificile aruncate în dezbatere.
Un avantaj mare al faptului că Traian Băsescu gândeşte ca un manager de presă este faptul că dezbaterile au mari şanse să fie chiar dezbateri. Criticile la adresa clasei politice, pînă acum sterile, vor putea avea în sfârşit un soi de răspuns: nu sunteţi mulţumiţi?, atunci reduceţi numărul de parlamentari. Această propunere răspunde şi altor nevoi de bun-simţ. E criză, nu sînt bani, reducerile din cheltuielile bugetare ar fi semnificative. Trec foarte greu propunerile legislative – dar o fi mai bine să treacă uşor?
Avantajul electoral venit dintr-o astfel de propunere vine din reformularea adversarilor cu care luptă Băsescu. Până acum, o frază des auzită era că preşedintele are criza drept cel mai puternic adversar. Acum, după această propunere, este reluată adversitatea de la bătălia cu cei 322. Cu un joc de oglinzi subtil, Traian Băsescu mută lupta cu adversari politici direcţi către frontul bătăliei cu clasa politică în general. O fi bine? Pentru domnia sa, probabil că da, pentru noi, nu ştiu.
Avem însă un precedent în ce priveşte referendumul şi multlăudata dorinţă populară: votul uninominal. Aţi fost mulţumiţi de acest sistem de vot? Eu nu, deşi avea toate datele să fie o propunere normală, de bun-simţ, exact ca reducerea numărului de parlamentari. A ieşit un amestec de vot pe liste cu uninominal care a consacrat puterea unor baroni din ţară. A sunat bine, efectul a fost dezamăgitor.
Deci, să suflăm şi-n iaurt. Un număr mai mic de parlamentari poate să însemne şi altceva: că vor prinde propunerile partidului doar marii cotizanţi şi se vor împuţina şansele de a accede în parlament cetăţeni fără forţă financiară. Apoi, se perpetuează un efect „Traian Băsescu contra tuturor” care, oricât i-ar plăcea preşedintelui, este totuşi fals: trebuie să-şi asume puterea şi să iasă din complexul „322”. Schimbarea Constituţiei, dezbătută extrem de fragil, trebuie gândită ceva mai limpede decât în fum electoral de mici şi bere.
Aşasar, gândiţi-vă de două ori. Propunerile frumoase vin, de multe ori, tot din reflexe păguboase de discurs perpetuate la nesfîrşit în România. Ne-am plîns de votul pe liste pînă am dat de un uninominal cu efecte aproape identice. Ne plîngem acum de număr mare de parlamentari şi s-ar putea să avem un număr mai mic de parlamentari la fel de ineficienţi şi cheltuitori, plus multă-multă luptă epuizantă. Nu e totul aşa de roz, nu tot ce sună popular înseamnă „bine pentru cei mulţi”.
ÎN CURÂND
