În perioada anilor \'80, Doina Cornea a fost unul dintre cei mai cunoscuti opozanţi ai regimului comunist din România. Gabriel Liiceanu o descria drept "puterea fragilităţii", o femeie micuţă, slăbuţă, a cărei voce subţire i-a şocat pe românii care nu îi cunoşteau decât forţa şi limpezimea ideilor transmise prin Europa liberă.
Între 1982 şi 1989, textele ei au relatat despre distrugerea satelor, opresiunea comunistă şi pasivitatea intelectualilor. Prima scrisoare a ajuns la Europa Liberă ascunsă în capul unei păpuşi. În 1983 a fost destituită de la Universitatea din Cluj, unde preda limba franceză. Au urmat anchete, interogatorii şi bătăi. Pentru că a susţint revolta muncitorilor de la Braşov din 1987 a fost arestată cinci săptămâni şi apoi a fost consemnată la domiciliu până la Revoluţie. N-a mai fost primită nici la liturghie, iar medicul a refuzat să vină să îi trateze mama care era în agonie.
După căderea regimului Ceauşescu, a fost cooptată în Consiliul Naţional al FSN, dar a demisionat după o lună, deoarece nu voia să fie o faţadă pentru vechi activişti. În 2000 a primit Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer şi Ordinul "Steaua României" în grad de Mare Cruce.
Doinei Cornea i s-a acordat Legiunea de Onoare în grad de comandor
