Cum au ştiut Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie? Şi dacă ştiau de
destul de mult timp, de ce au aşteptat până vineri să dezvăluie acest
lucru? Ce i-a determinat pe preşedintele american Barack Obama, pe
omologul său francez Nicolas Sarkozy şi pe premierul britanic Gordon
Brown să renunţe vineri la preocupările economice de la summitul G20 de
la Pittsburgh pentru a denunţa o nouă încălcare a obligaţiilor asumate
de către Iran? Aceste ţări au lăsat numeroase întrebări fără răspuns.
Ceea ce americanii, francezii şi britanicii spun într-un glas, sub
acoperirea anonimatului, este că serviciile lor de informaţii ştiau de
mult timp. Chiar Obama a fost pus la curent cu acest lucru după
alegerea sa, în noiembrie 2008, dar înainte de învestire, în
briefingurile pe care le primea.
Data începerii construcţiei, sub un munte, diferă în funcţie de sursă:
înainte ca Mahmoud Ahmadinejad să devină preşedinte, în 2005, sau după,
în 2006.
Americanii, britanicii şi francezii nu au ajuns la un acord nici în
ceea ce priveşte chestiunea foarte sensibilă a surselor lor. Nu spun
nici dacă Iranul ascunde şi alte centre.
Însă un înalt oficial american a explicat că Teheranul a fost victima
suspiciunii constante pe care o generează. Când o grupare de opoziţie a
dezvăluit, în 2002, că republica islamică desfăşoară ilegal un program
nuclear la Natanz şi Ispahan, Iranul a fost obligat să permită
inspecţii internaţionale la aceste instalaţii. "Era evident pentru
toată lumea (...) că, dacă iranienii voiau să obţină arma nucleară,
recurgerea la Natanz nu era o abordare atrăgătoare (....). Opţiunea
evidentă consta în construirea unui alt centru secret, subteran, de
îmbogăţire, iar serviciile noastre de informaţii (...) au căutat un
astfel de centru ani la rând. Aşa cum era de aşteptat, l-am găsit", a
spus el.
Potrivit occidentalilor, centrul nu va deveni operaţional decât peste câteva luni şi poate adăposti circa 3.000 de centrifuge, maşinăriile care îmbogăţesc uraniul. Este prea puţin pentru un scop civil, însă are "mărimea potrivită" pentru o finalitate militară, explică un oficial american. Iranienii au făcut această afacere publică pentru că au aflat recent că occidentalii ştiu despre ea, a adăugat el.
Iranienii au scris luni
Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA).
Activitatea diplomatică din această săptămână pare să confirme această
explicaţie. Atunci când Obama s-a întâlnit marţi cu preşedintele chinez
Hu Jintao, nu i-a vorbit despre centrul iranian. A făcut-o, însă,
miercuri, cu preşedintele rus Dmitri Medvedev, partener la fel de
important în dosarul nuclear iranian, potrivit administraţiei
americane.
Oficialii francezi invocă necesitatea de a le spune iranienilor "gata,
este de ajuns", prezentând dovezi, într-un moment critic al crizei
nucleare.
Peste mai puţin de o săptămână, joi, are loc la Geneva o întâlnire
crucială între americani, britanici, francezi, chinezi, ruşi şi
germani, de o parte şi iranieni de cealaltă. Iar occidentalii recunosc
că divulgarea informaţiei vineri le conferă un mijloc de presiune
important.
