Despre emanaţii, putrefacţii şi germenii specifici

Si-ntr-o duminica am plecat la drum. E un fel de-a spune „plecat la drum”, cimitirul e aproape, la vreo doua sute de metri, pe coasta dealului dimpotriva. Aproape de cimitir îl vedem în curte pe Gicuta, varu-meu de-al doilea, al treilea, nu mai stiu. Locuieste la doi pasi de poarta cimitirului. Ne oprim si discutam peste gard de una, de alta. Pomenim cu regrete de recentul deces al socrului lui varu-meu, iar el conchide ca un fel de consolare: - Macar nu ne-am opintit (...) Citește mai departe...