Am vorbit săptămâna trecută despre o parte din clauzele contractuale care cresc imunitatea faţă de litigii şi neplată – de la recepţia bunurilor sau a serviciilor, la transferul dreptului de proprietate, emiterea facturii şi modalităţi de plată. De această dată vom acorda ceva mai multă atenţie garanţiilor deoarece acestea se pot dovedi cele mai importante clauze contractuale din punctul de vedere al fluxului de numerar al companiei tale.
În funcţie de de bunurile cu care se garantează acestea pot fi de mai multe tipuri, fiecare cu avantaje şi dezavantaje specifice.
Garanţia personală (fidejusiunea) poate fi folosită în contractele comerciale când se doreşte ca administratorul - ca regulă - sau oricare altă persoană fizică să raspundă cu propriul patrimoniu pentru îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în contractul comercial. Spre deosebire de garanţia mobiliară sau cea imobiliară fidejusiunea prezintă dezavantajul că nu ştim exact cu ce se garantează. Garantul (fidejusiorul) raspunde cu patrimoniul propriu însă acest patrimoniu poate fi lipsit de orice bun.
Într-o asemenea garanţie pot fi incluşi mai multi garanţi personali. În contractele care folosesc acest tip de garanţie este indicat să fie stipulată urmatoarea clauză: ”Garanţii personali renunţă la beneficiul de diviziune (n.red. prin diviziune suma urmarită se îimparte la numărul de garanţi personali) şi de discuţiune (prin discuţiune se urmărşste mai întâi patrimoniul debitorului)”. Renunţându-se la aceste beneficii, creditorul are posibilitatea de a-l urmari pe cel mai solvabil dintre garanţii personali şi debitor pentru toată suma.
Citeşte pe Antreprenor.NET despre celelalte tipuri de garanţii şi cum te pot ajuta sa te protejezi de neplată.
