"Curba de sacrificiu" este o expresie inventată în anii Marii Crize, când guvernul a fost nevoit să recurgă la micşorări de salarii şi pensii pentru că veniturile la buget deveniseră atât de mici încât statul nu mai putea să suporte cheltuielile. Mai important, "curbele de sacrificiu" au apărut ca alternative la concedierea masivă a lucrătorilor, pe baza unui calcul extrem de simplu: dacă eşti nevoit să reduci costurile cu – să zicem – 20%, ai de ales între a concedia 20% din lucrători sau a reduce salariile tuturor cu 20%. "Curba de sacrificiu" ar fi, prin urmare, o soluţie "umană", prin care, în loc să lipseşti un grup de oameni de orice fel de venit, alegi să "împarţi" povara între restul angajaţilor. "Curba de sacrificiu" este, aşadar, o formă de protecţie socială, adică un lucru despre care am fost învăţaţi că, în esenţă, este "bun" pentru că, "în esenţă", protecţia socială este bună şi umană.
