Mi-au plăcut dezbaterile, am auzit discursuri bune, discuţia despre pensii – deşi nu avea legătură cu moţiunea – chiar a animat cetăţeanul. A fost un exerciţiu democratic dus la capăt. S-a întîmplat ce era normal să se întîmple, un guvern minoritar trîntit de foştii parteneri – singura dată în ultimii 20 de ani cînd o moţiune trece. Asta e! Cîştigă toţi sau pierd toţi, dar fără s-o vrea au ajuns să se joace pe bune de-a democraţia. Măcar înţeleg că un partid fără susţinere nu poate guverna cum se întîmpla cu PSD-PNL.
Blabla-uri cu cumpărat de voturi şi alte nebunii nu mă mai interesează. Nici că ar fi un joc politicianist. Normal că e politicianist, oamenii luptă fără scrupule pe putere economică mai ales. Se recunosc în acelaşi joc. Problema lor e că sînt toţi într-un partid, nu că sînt în partide diferite. Azi au reuşit să fie din zone politice diferite, cît de cît. Cine urlă acum „eu sînt sărac şi cinstit” e un penibil. Şi uite aşa trec spre o obsesie a mea din zilele astea care nu mai are neapărat legătură cu moţiuni şi naţiuni.
