Cronologia căderii blocului comunist
Polonia a fost primul stat din Europa de Est în care, la alegerile din 4 iunie 1989, comuniştii sunt învinşi. Pe 24 august, Tadeusz Mazowiecki, consilier al sindicatului Solidarnosc, a devenit primul şef de guvern care nu era comunist din fostul bloc sovietic.
În luna august 1989, mii de germani din RDG asediază reprezentanţa RFG din Berlinul de Est şi ambasadele din Ungaria şi Cehoslovacia, cerând azil politic.
Ungaria decide în primăvara anului 1989 să desfiinţeze 246 de kilometri din graniţa cu Austria, iar Rusia nu se opune. Pe 11 septembrie, Ungaria desfiinţează frontiera austriacă. La jumătatea lunii octombrie, 50.000 de germani trecuseră în Austria, prin Ungaria. Pe 25 noiembrie Partidul Comunist este îndepărtat de la putere.
Pe 7 octombrie, cu ocazia vizitei lui Mihail Gorbaciov la Berlin, au loc primele manifestaţii de protest. Conştient de tensiune, preşedintele rus le cere conducătorilor RDG o reformă. După numai două zile, pe 9 noimebrie, cade Zidul Berlinului.
În Bulgaria, Todor Jivkov este îndepărtat de la conducerea ţării pe 10 noiembrie.
Înfruntările dintre poliţie şi studenţi marchează începutul Revoluţiei de Catifea din Cehoslovacia, pe 17 noiembrie. După 41 de ani de comunism, pe 29 decembrie, disidentul şi omul de teatru Vaclav Havel este ales la conducerea Cehoslovaciei.
Primele manifestaţii anticomuniste din România sunt înnăbuşite în sânge la Timişoara, pe 17 decembrie. Pe 22 decembrie preşedintele Nicolae Ceauşescu este arestat, iar pe 25 decembrie este judecat şi executat, împreună cu soţia sa.
În decembrie 1990, puterea comunistă din Albania autorizează primul partid de opoziţie, după 45 de ani.
Pe 7 februarie 1990, Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic a fost de acord să renunţe la monopolul puterii, iar republicile constituente ale URSS-ului au început să-şi impună suveranitatea naţională. Pe 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov a demisionat din funcţia preşedinte al URSS-ului şi i-a predat puterea lui Boris Elţîn. În ziua urmăoare, Sovietul Suprem a votat pentru autodizolvarea sa şi a abrogat declaraţia din 1922, care stabilea în mod oficial existenţa URSS. Până la stârşitul anului, toate instituţiile oficiale sovietice îşi încetaseră activitatea.
