Năstase a fost extras de la masa unde se fac adevăratele cărţi ca o măsea stricată, Mitrea a fost înlăturat de la comenzi ca un ştift, iar Hrebenciuc este tratat ca un deşeu. Rămas fără rivali, Geoană taie şi spânzură, pe-o mână cu Vanghelie, alimentând frustrările lui Mitrea, care se dovedeste a fi cel mai slab de înger dintre toti corifeii vechiului panteon pesedist. Năstase îşi duce crucea cu ceva mai multă demnitate, ferindu-se să-şi atace colegii de partid, iar Hrebenciuc înoată neauzit, precum rechinii bătrâni, fără să lase cercuri pe deasupra apei. Turbat de furie, că a rămas fără postul de vicepreşedinte al Senatului, Mitrea îi atacă, pe rând, pe Geoană şi Hrebenciuc, reuşind să-i scoată din ascunzătoare şi fiecare reacţionează în stilul lui specific. Pe Geoană îl ameninţă că, până nu-i rupe beregata, nu se lasă.