Colbure (II)

Îmi vine foarte greu sa gasesc tonalitatea cea mai potrivita în scrierea rândurilor care urmeaza, sa gasesc echilibrul necesar între fluxul emotional deformator al mecanismului nostalgic si efortul analitic cuvenit pentru tratarea unei teme delicate cum este cea a propriei formari. Caci întâlnirea în adolescenta cu cel pe care îl numesc Colbure a fost una dintre acele întâlniri pe care le numim providentiale sau decisive, ale carei sens (...) Citește mai departe...