Circa 60.000 de persoane din Spania, majoritatea imigranţi, riscă să-şi piardă locuinţele

"Ştiu că mai devreme sau mai târziu îmi voi pierde apartamentul", mărturiseşte Jorge Alexander Rodriguez, un columbian care locuieşte de patru ani în Spania. Îngropat în datorii şi lovit de criză, el nu mai reuşeşte să îşi plătească rata pentru locuinţă de şase luni. Soţia lui este şomeră, iar veniturile cuplului, care locuieşte în sudul Madridului cu cei doi copii, sunt mai mici decât rata lunară pe care trebuie s-o plătească pentru apartamentul pe care l-au cumpărat în urmă cu doi ani.

Asemenea altor sute de mii de spanioli şi imigranţi care au dificultăţi financiare din cauza crizei economice, Jorge, în vârstă de 36 de ani, nu-şi imagina un astfel de scenariu când, în plină euforie imobiliară, a obţinut fără probleme un împrumut. Era o perioadă lipsită de griji, iar băncile spaniole ofereau împrumuturi cu uşurinţă, fără să acorde vreo importanţă solvabilităţii celor care împrumutau banii.

"Când am fost la bancă să fac împrumutul, soţia mea câştiga 750 de euro pe lună, iar eu aproximativ aceeaşi sumă. Nu era însă suficient pentru a obţine un împrumut. (...) La bancă ni s-a spus că putem adăuga o a treia persoană. Am ales un prieten, care figurează pe hârtie ca proprietar, dar nu dă în realitate niciun ban", povesteşte Jorge.

Cazul nu este singurul de acest fel, potrivit asociaţiei AESCO (America Spain Solidarity Corporation), care îi consiliază pe cei ce împrumută şi sunt presaţi de bănci pentru că nu mai au bani să plătească. Asociaţia critică băncile care au permis acordarea de împrumuturi unor persoane insolvabile.

La fel ca aproximativ 90% dintre spaniolii care fac împrumuturi, pentru Jorge Alexander şi soţia sa era prevăzută în contract o rată indexată în funcţie de Euribor, Euribor, o cotaţie zilnica a dobânzilor pentru mişcările de capital interbancar pe piaţa monetară din Zona euro, care influenţează direct ratele dobânzii la creditele pentru persoane fizice. Euribor a crescut mult în ulitmii ani, aşa că rata lunară a crescut rapid de la 870 de euro la început la 1.300 doi ani mai târziu.
"Nu mai putem plăti", mărturiseşte Jorge, care lucrează în domeniul construcţiilor şi ştie că, după locul de muncă al soţiei, şi al lui este în pericol. "Banca mi-a propus doar să prelungesc împrumutul cu cinci ani, ceea ce ar fi scăzut rata lunară cu 100 de euro", în condiţiile în care perioada înscrisă deja în contract este de 35 de ani.

Cazurile de acest gen s-au înmulţit de când Spania a intrat în criză, dă asigurări Jhon Hernandez, un membru al AESCO. "Baza noastră de date conţine aproximativ 12.000 de persoane care au probleme cu plata împrumutului. Potrivit calculelor noastre, 60.000 de persoane ar putea fi date afară din locuinţele lor începând cu luna mai", a adăugat acesta.

Jhon Hernandez consiliază sute de imigranţi şi spanioli "complet pierduţi, care nu ştiu ce să le spună băncilor sau cum să se descurce într-o procedură judiciară". Columbian de origine, Hernandez explică faptul că imigranţii sud-americani sunt în mod deosebit afectaţi de criză, pentru că au sosit în Spania "cu o atitudine de consumator tipic american", care nu ezită "să cumpere, să se îndatoreze fără să gândească prea mult".

Guillermo Portilla, un ecuadorian în vârstă de 38 de ani, care a făcut un împrumut pe 30 de ani pentru apartamentul său în valoare de 160.000 de euro, este în şomaj de două luni şi nu mai poate înapoia banii băncii. El sfătuieşte ca oamenii să fie "mai prudenţi, mai economi, să facă mai puţine petreceri de weekend". Guillermo a propus deja băncii să renunţe la apartament în schimbul anulării datoriei. "Nu au vrut, mi-au spus că n-am decât să-mi caut un loc de muncă", mărturiseşte el.