Mai exact, reclamantul s-a plâns Curţii Europene că statul român nu a desfăşurat o anchetă efectivă cu privire la susţinerile sale precum că, în februarie 2004, în timp ce executa o pedeapsă cu închisoarea, a fost violat de doi colegi de celulă. Plângerea sa a fost soluţionată cu o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale în iunie 2004.
Curtea Europeană a constatat, în ciuda cererilor repetate ale reclamantului, că autorităţile din penitenciar au refuzat să îi efectueze un control medico-legal, motivând că nu există resurse financiare pentru a acoperi costul unui asemenea control.
Instanţa de la Strasbourg a criticat faptul că deţinuţii sunt obligaţi să plătească costul examenelor medicale şi a insistat asupra necesităţii unui control medical imediat în asemenea circumstanţe.
Curtea a concluzionat că statul român nu a desfăşurat în cauza reclamantului o anchetă efectivă.