Fizicienii au rămas uimiţi când o stea, la 200 de milioane de ani lumină de Pământ, s-a transformat într-o supernova în 2005 (fapt observat în 2005, petrecut în urmă cu 200 de milioane de ani). Evenimentul a fost observat de telescopul Hubble.
Cercetătorii de la Institutul Weizmann şi Universitatea din San Diego au afirmat că este cea mai mare supernovă observată până acum. Potrivit teoriilor curente despre evoluţia stelelor, steaua cu o masă de 100 de ori mai mare decât a soarelui nostru, nu era destul de matură pentru a exploda.
“Asta înseamnă că ceea ce ştim despre evoluţia stelelor mari este greşit fundamental şi teoriile noastre trebuie revizuite”, a declarat Avishay Gal-Yam de la Institutul Weizmann din Israel.
Când stelele asemănătoare soarelui nostru îşi epuizează rezerva de hidrogen, ard destul de repede, după o expansiune rapidă, dar o stea de opt sau nouă ori mai mare are o “ieşire” mult mai dramatică.
Fuziunea nucleară continuă chiar şi după terminarea hidrogenului, producând elemente mai grele. Procesul continuă până când întregul nucleu este format din fier. Din cauza temperaturii şi presiunii ridicate, steaua se prăbuşeşte în ea însăşi, restul materialului fiind expulzat în spaţiu, sub forma unei supernove. Aceasta eliberează mai multă energie în câteva zile decât soarele nostru pe parcursul întregi vieţi.
Oamenii de ştiinţă bănuiesc că steaua s-a fi ciocnit cu o alta, producând astfel o supernova şi făcând steaua să pară mai tânără decât era de fapt.
Cea mai mare supernovă observată până acum infirmă teoriile existente
